În acest articol vom încerca să rezumăm toate punctele „pro” și „contra” în comparația între două produse de bază – polistiren și vată minerală, utilizate în spațiile de locuit.
Există o varietate de materiale de izolare termică, dar numai două din ele sunt materiale de bază – polistirenul și vata minerală. Care ar fi alegerea corectă?
Să începem cu criteriile de „nocivitate“:
Polistirenul (polistirol) – în timpul exploatării emană substanțe chimice dăunătoare.
Vă recomandăm să accesați enciclopedia Wikipedia pentru a afla detalii cu privire la proprietățile polistirenului – informațiile despre natura toxică a stirenului și capacitatea polistirenului de a emana stiren nu au fost confirmate depărerea experților europeni, și este permis ca material pentru spații interioare și exterioare din întreaga lume. De asemenea, (în toate țările), polistirenul este folosit ca ambalaj termic pentru produse alimentare (veselă de unică folosință, produse de ambalare, congelare și așa mai departe). Să admitem că compoziția polistirenului diferă de la un producător la altul și, de exemplu, într-o încăpere de tip închis unde sunt stocate mai multe unități de produse din polistiren se va simți un miros persistent tipic, dar, de asemenea, un miros semănător este emanat de produse de gen tapete, materiale plastice, mobilier, chiar și de vopsele ecologice pe bază de apă.
CONCLUZIE: emanări la nivel de oricare alte produse ale civilizației.
Dezavantajul său de bază (de fapt unicul) constă în faptul că el se aprinde ușor și arde bine, iar în procesul de ardere devine extrem de toxic. Dar la fel de toxice sunt și substanțele emanate în procesul de ardere și de celelalte lucruri – mobilă, draperii, covoare și altele. Spre informația D-voastră, sunt produse din polistiren care nu ard, ci se topesc. În compoziția lor se conțin adaosuri ignifuge, care nu se supun arderii. Anume acest gen de polisterol este utilizat în țările civilizate la confecționarea produselor destinate uzului în interior. Standardele noastre (țările CSI) abia merg spre asta.
CONCLUZIE: nu este nici o diferență întreo canapea care arde sau bagheta de pe tavan în flăcări
Producătorii de vată minerală sunt întreprinderi mari, ei dispun de resurse suficiente pentru publicitate la nivel mondial, iar concurentul lor principal este polistirenul ieftin, de calitate proastă, care este confecționat în regiuni îndepărtate de orașe, deseori de către companii mici, după tehnologii departe de a fi moderne sau performante, fapt care pune în umbră reputația și popularitatea polistirenului în general.
Principalul dezavantaj constă în următoarele: în procesul lucrului, fibrele minerale din materialul izolator se răspândesc în aer și nimeresc în plămâni și pe piele. Acest fapt este nu doar nociv, ci și periclitează sănătatea. Oamenii care efectuează lucrări de termoizolare cu vată minerală suferă de mâncărimi pe parcursul a câteva săptămâni, fapt care se răsfrânge asupra costul de instalare. Desigur, suntem de acord că vata minerală modernă este departe de a fi comparată cu vataminerală de altă dată, cu particule de sticlă, și că în prezent există anumite mijloace de protecție. Doar că nu oricare poate lucra în costum de protecție de plastic (mai ales vara), mulți folosesc doar mănușile de protecție și, în cel mai bun caz, un aparat de respirație. Iar toate aceste particule minerale se răspândesc prin împrejurime.
CONCLUZIE: particulele de sticlă (de piatră) în plămâni nu constituie o investiție chiar foarte bună.
Să trecem la latura practică.
Polistirenul este mult mai ieftin atât în general, cât și în particular dintr-o serie de motive de genul: vata minerală necesită materiale suplimentare- peliculă protectoare de vapori, hidroizolații, structuri-carcase de gen plasă. Lucrările de izolație cu vată minerală sunt de asemenea mai costisitoare.
În afară de aceasta trebuie să luăm în considerare particularitățile pieței noastre din Moldova. Există un număr anumit de producători locali de polistiren, ceea ce nu putem spune de vată minerală. Ea reprezintă un produs de import (de regulă este importată din Rusia sau din Europa). Și, desigur, noi plătim suplimentar pentru transportul peste graniță.
CONCLUZIE: varianta economă(fără îndoială) este polistirenul.
Fiecare dintre tipurile și metodele de izolare are propriile standarde tehnologice, a căror nerespectare duce la un efect opus celui dorit. De exemplu:
Fisuri în plăcile de polistiren – înseamnă că umezeală penetrează sub ea, iar în rezultat avem ciupercă și mucegai; fisuri în barierele de protecție de abur în izolarea cu vată minerală – la fel umezeală, ciupercă + pierderea izolării termice. Asemenea cazuri provoacă obiecții de genul „Vecinul / cumătrul meu a făcut o astfel de izolare, iar acum luptă cu ciupercă... ”, de asemenea există cazuri, când izolarea este efectuată cu respectarea tuturor regulilor, iar umezeala este absorbită din fundația sau temelia casei…
CONCLUZIE: respectarea tehnologiei este extrem de importantă.
Există desigur construcții, care necesită o izolare termică în exclusivitate cu vată minerală, de exemplu băi, saune, izolarea coșurilor de fum, etc.
Scurt rezumat: ambele materiale, atât polistirenul (dacă nu este vorba de polistiren extrudat, care este în general utilizat pentru izolarea fundațiilor, subsolurilor, etc.), cât și vata minerală – ambele lasă pereții să respire și păstrează temperatura în aceeași măsură (cu condiția respectării tehnologiei de izolare).
Vata minerală absoarbe umezeala, polistirenul - nu; polistirenul arde la temperatura de 100⁰ С, vata minerală – de la 600⁰ С. Deși vata minerală și este considerat un material ecologic, la fabricarea sa în orice caz se utilizează substanțe chimice. De asemenea, în cazul în care la producția sa se recurge doar la o singură ardere, în componența ei oricum rămân săruri, sedimente minerale care pot fi cauza apariției unor pete întunecate pe fațadă. Durabilitatea acestor tipuri de izolare (cu condiția că fațada este protejată de soare) constituie 25-30 de ani.
Concluzie generală: polistirenul are mai multe avantaje.
Alegerea vă aparține în orice caz!